Ce este terapia cognitiv comportamentala?

Terapia cognitiv comportamentala (CBT - Cognitive Behavior Theraphy) este o forma de psihoterapie, orientata spre identificarea problemelor clientului cu scopul solutionarii acestora folosind tehnici si strategii specifice cognitiv comportamentale.

Terapia cognitiv comportamentala se centreaza pe studierea relatiei dintre ganduri, emotii si comportamente. Conceptul care sta la baza terapiei cognitiv comportamentale este ca gandurile noastre despre o anumita situatie ne afecteza felul in care ne simtim emotional si fizic. Oamenii acorda semnificatii evenimentelor care se intampla in jurul lor. Aceste semnificatii nu sunt intotdeauna precise, conforme cu realitatea sau de ajutor. Ca urmare, gandurile negative si fara legatura cu realitatea conduc de multe ori la emotii, atitudini si comportamente dezadaptative, care ne afecteaza viata de familie, relatiile sociale sau profesionale. De exemplu: evitarea situatiilor care ar putea declansa frica, ne intaresc gandirea negativa de fiecare data cand experimentam aceeasi problema, conducand la stres, anxietate si / sau depresie, formand un cerc vicios.

Terapia cognitiv comportamentala ajuta oamenii sa-si identifice gandurile dureroase si sa evalueze cat de reale sunt aceste ganduri. Apoi ii invata sa-si modifice gandirea distorsionata inlocuind-o cu un model rational. Cand gandesc mai realist, oamenii se simt mai bine. Terapia pune accentul in mod constant asupra rezolvarii problemelor clientului si a initierii schimbarilor comportamentale.

Terapia cognitiv comportamentala este potrivita pentru persoanele de toate varstele.

Care sunt elementele cheie in terapia cognitiv comportamentala ?

Terapia cognitiv comportamentala are ca scop sa-i invete pe clienti sa devina propriul lor terapeut, ajutandu-i sa inteleaga modul lor actual de gandire si comportament. Clientii lucreaza impreuna cu psihoterapeutul de-a lungul terapiei invatand sa foloseasca tehnici si strategii specifice, pentru a schimba modelele lor cognitive si comportamentale disfunctionale. Elementele-cheie ale terapiei cognitiv comportamentale se refera la dezvoltarea unui mediu terapeutic de siguranta, confidentialite, sinceritate, acceptare si orientarea structurata spre problemele clientului.

 

Element-cheie pentru dezvoltarea mediului terapeutic :

  • stabilirea unei relatii terapeutice colaborative in care terapeutul si clientul lucreaza impreuna, ca o echipa pentru a identifica gandurile si comportamentele disfunctionale ale clientului, pentru a le testa validitatea si pentru a le revizui, daca este necesar. Obiectivul principal al acestui proces de colaborare este de a ajuta clientul sa-si defineasca in mod eficient problemele si sa dobandeasca abilitati in gestionarea acestora.

Elemente-cheie pentru structurarea terapiei :

  •  stabilirea de comun acord a obiectivelor - aceste obiective se doresc a fi : specifice, masurabile, realizabile, realiste si incadrate intr-o perioada de timp estimat, planificat
  • stabilirea unei agende la fiecare inceput de sesiune - in cadrul acestei agende clientul asistat de psishoterapeut va selecta elementele care sa conduca la o activitate terapeutica productiva din acea sesiune
  • "temele pentru acasa" primite de catre client de la psihoterapeut - sunt acele activitati care au ca scop extinderea efortului clientului dincolo de limitele sesiunii de psihoterapie tintind consolidarea conceptelor invatate deja
  • feedback-ul si monitorizarea continua a schimbarilor resimtite de client si de psihoterapeut cu privire la progresele terapiei.

Caror probleme este recomandata terapia cognitiv comportamentala ?

 

Terapia cognitiv-comportamentala este o abordare terapeutica eficienta pentru urmatoarele probleme de natura psihologica si psihiatrica :

  • fizice : oboseala cronica, palpitatii, constipatie, pierderea apetitului, slabire / ingrasare rapida, dureri nejustificate, ciclu menstrual neregulat, pierderea apetitului sexual, tulburari de dinamica sexuala etc.
  • emotionale : tristete, anxietate, depresie, vina, modificari ale dispozitiei, tulburare bipolara, neputinta, disperare, lipsa raspunsului emotional etc.
  • psihologice : autocritica, autoinvinovatire, pesimism, lipsa concentrarii, ganduri de suicid, frici nerealiste sau excesive, iritabilitate, furie, indecizie, confuzie, tulburari de somn, visuri intense cu puternic impact emotional etc.
  • comportamentale : atacuri de panica, tulburare obsesiv-compulsiva, anorexia, bulimia, izolarea de ceilalti, pierderea interesului pentru imaginea personala, dependenta de tutun, dependenta alimentara, consumul excesiv de alcool sau consumul de droguri etc.

Psihologul / Psihoterapeutul se concentreaza doar pe felul in care persoana percepe si se adapteaza la realitatea exterioara, scopul fiind o mai buna functionare individuala, familiala si sociala a acesteia. El poate oferi un profil mai complex al persoanei tratate, in functie de tipul de personalitate si de mecanismele de adaptare ale acesteia, prin evaluarea cognitiva, comportamentala, emotionala etc.

Psihologul se foloseste de o serie de teste specifice si de conversatia cu clientul pentru a evalua si anticipa viitoare rezultate si actiuni ale acestuia si eventual pentru a diagnostica starea de sanatate psihica prezenta. Nu poate prescrie medicatie.

Exista o stransa colaborare intre psihoterapeut si psihiatru pentru a obtine rezultate dorite in terapie. Aceasta colaborare este benefica in anumite cazuri si este obligatorie in situatiile in care terapia necesita si tratament medicamentos, care poate fi prescris doar de catre medicul psihiatru.